Dr. Mundo

Saloanele infamului spital de nebuni din Zaun sunt străbătute de un singur individ monstruos. Metodele sale sunt neortodoxe, fierăstrăul de oase îi e ascuțit, iar pacienții îi sunt terifiați, pentru că acest om nu este doctor decât în propriile lui fantezii.

Deși adevăratul lui nume s-a pierdut în negura timpului și a amintirilor, Dr. Mundo era odată agentul unuia dintre cei mai puternici baroni chimici din Zaun. Era amabil, gălăgios și remarcabil de binevoitor pentru cineva care își câștiga traiul de pe urma intimidării fizice. Găsea mereu câte o poreclă prietenoasă pentru cei din jur și îi bătea prietenește pe spate, rareori dându-și seama când călca pe cineva pe bătături. Astfel că n-a durat prea mult până când a reușit să-și înfurie la culme șeful.

Hotărât să le arate tuturor ce se întâmpla cu cei care nu-i arătau respectul cuvenit, baronul chimic l-a internat la Spitalul de Nebuni Osweld, un loc al tratamentelor inumane și remediilor discutabile. Baronul a privit satisfăcut cum agentul lui a fost îmbrăcat într-o cămașă de forță și târât în celula cea mai sigură a spitalului.

Pe măsură ce au trecut lunile, agentul a suferit orori de nedescris din partea ''îngrijitorilor'' săi. Tratamentele experimentale erau aplicate fără urmă de interes pentru bunăstarea pacientului. I-au împuns nervii cu ace, i-au tăiat lobii și i-au administrat medicamente netestate în cantități mari. Agentul a început să se schimbe, iar trupul lui deja masiv s-a umplut de mușchi. Însă creierul lui a avut o soartă mult mai rea. Pe măsură ce și-a pierdut toate amintirile vechii lui vieți, a încercat să înțeleagă totuși lumea crudă din jurul lui. S-a uitat la cămașa de forță în care-l țineau. Deși era veche, semăna cu halatele albe ale personalului medical care-l înconjura.

Citind greșit cuvintele de pe propria uniformă, și-a asumat un nou nume și o nouă profesie.

''Precis sunt și eu doctor. Altfel de ce aș fi în spital?'' și-a zis el. ''Iar cei din jur... sunt pacienții mei.''

În cele din urmă a sosit ziua în care baronul chimic a sosit ca să-și externeze fostul agent. Spre surprinderea lui, n-a găsit pe nimeni la recepție. Holurile erau goale și cufundate într-o tăcere de moarte, cu excepția unui bolborosit incoerent al unui pacient dement dintr-un salon de la capătul coridorului.

Baronul a intrat în salon și priveliștea l-a îngrozit. Pe podea erau nenumărate cadavre, atât ale medicilor și asistentelor, cât și ale pacienților, toate dezmembrate și desfigurate atât de rău încât nu puteau fi recunoscute. Deasupra lor stătea un monstru enorm și mov care bolborosea neinteligibil. Limba enormă și albastră i se rostogolea afară din gura căscată. Mușchii umflați îi pulsau grotesc prin hainele prea mici, iar în pumn ținea strâns mânerul unui fierăstrău chirurgical. Baronul s-a făcut alb la față când a văzut chipul monstrului și și-a recunoscut fostul agent.

Agentul, care nu-și mai amintea deloc de fostul lui șef, a văzut doar un alt pacient care avea nevoie de tratament. Creatura mov s-a îndreptat greoi spre baronul chimic, fluturând cu entuziasm fierăstrăul de oase. Baronul și-a scos pistolul chimtech și a tras. Glonțul a trecut prin corpul enorm din fața lui, făcând monstrul să se împleticească...

Dar doar pentru o clipă.

Gaura din trupul lui s-a închis rapid, iar peste rană au crescut instantaneu mușchi noi. Monstrul s-a oprit, s-a uitat întrebător la baron, apoi a zis, ''Tu bolnav. Trebe ajutor!''

Imitând ceea ce văzuse de nenumărate ori la fostul personal medical al spitalului, agentul l-a aruncat pe baron pe o targă din apropiere, i-a legat brațele și și-a pregătit instrumentele pentru operație. Baronul chimic a pălit când și-a dat seama ce soartă teribilă îl aștepta.

Operația care a urmat, ca atâtea altele înainte și după ea, nu s-a încheiat cu succes. Proaspătul doctor a aruncat rămășițele celui mai nou pacient al său în grămada de pe podea. Deși era trist că nu putea salva pe nimeni, știa că făcuse tot posibilul pentru ei. Oricum, avea să aibă și alte ocazii. În Zaun erau foarte mulți bolnavi care aveau nevoie să fie vindecați. Zâmbetul i-a revenit pe chip și a plecat pe străzile orașului să caute noi pacienți.